Red Wine
  • Paula Stanca

DEMISTIFICAREA REȚELEI OBICEIULUI DE IMPORT A VINULUI ÎN ROMÂNIA

Actualizată în: 23 iul. 2021

În ciuda faptului că ocupă locul 5 în UE și locul 11 în lume în ceea ce privește suprafața podgoriilor, locul 6 la producția de vin în UE și locul 13 la nivel global, România exportă puțin vin dar are o rețea de import. Cu excepția anului 2009, balanța comercială a vinului din România a fost constant negativă de peste un deceniu. Datele arată că volumul importurilor de vin este dublu comparativ cu exporturile. Dar care este cauza acestei discrepanțe? Din 182,6 mii ha de suprafață de vie în România, jumătate este plantată cu soiuri interspecifice de către fermierii care practică agricultura de subzistență. După retrocedarea terenului, în loc să replanteze viile cu struguri nobili, familiile au păstrat soiurile hibride de struguri de calitate scăzută moștenite din era comunistă centralizată. Statisticile arată o creștere de 20% a viței de vie interspecifică din 1989 până în 1997. În ciuda finanțării excesive a UE pentru restructurarea podgoriilor din România și a eforturilor cramelor pentru a replanta suprafețele de viță de vie cu rasă pură Vitis Vinifera și anumite încrucișări permise, suprafața viticolă a României este încă pe jumătate acoperită cu hibrizi interziși la comercializarea de către UE din motive de calitate. Ca atare, hibrizii trebuie să fie amplasați în afara zonelor viticole românești și folosiți numai pentru consum personal sau în scopuri ornamentale. Această restricție facilitează reînnoirea plantațiilor de viță de vie din România, dar pe de altă parte elimină aprovizionarea cu vin local. Prin urmare, necesitatea creșterii importurilor de vin de către o națiune cu un consum anual de vin de 30 de litri pe cap de locuitor.

Cu un deficit comercial al importurilor de vinuri care dublează exporturile, primii parteneri importatori ai României sunt Italia și Republica Moldova, urmate de Franța, Spania și Germania. Dar cea mai nouă tendință a vinurilor străine pe piața românească este vinul provenit din Argentina, Chile, Australia, Africa de Sud și Noua Zeelandă, vândut la prețuri mai mici decât vinurile românești. Cu un cost de aprovizionare pe sticlă de vin mai mare în România decât în ​​alte țări producătoare de vin, România se află într-un dezavantaj competitiv pe piața mondială a vinului creat, mai mult ca o companie de gestionare a exporturilor, care ar oferi producătorilor asistență la export. Deși integrarea României în UE ar fi crescut ipotetic exporturile de vin românești către alte țări ale UE, România rămâne în urma țărilor producătoare de vin cu producție mai mică, încă luptă să intre pe piața exporturilor de vin. Ca atare, cu 20% din totalul exporturilor României, Germania ocupă primul loc pentru destinațiile de export de vin românesc, urmată de Marea Britanie cu 16,8%. Mai mult, restul exporturilor de vin este distribuit între alte țări ale UE și SUA. Exporturile de vin românești către SUA sunt egale cu 4,61%, din nou acest procent de export, răspândite în mai multe state americane. Această mică dispersie a cantității de vin pe tot globul este atribuită lipsei unui brand de țară, iar succesul la export este singurul rezultat al managementului cramelor individuale. Este nevoie de o poziționare distinctă a vinurilor românești în mintea consumatorilor internaționali. O astfel de branduire a țării a fost făcută de Asociația Exportatorilor și Producătorilor de Vin din România (APEV) prin identificarea nominală a vinurilor românești ca „Vinuri ale României”. Cu toate acestea, pentru un brand de țară de succes, această identificare nominală ar trebui să fie însoțită de o reprezentare grafică și simbolică a ceea ce distinge vinurile românești de toate celelalte din lume. Ar trebui să se pună accentul pe calitatea și originea vinului, accent care ar schimba percepția consumatorilor străini asupra vinului românesc ca fiind de calitate scăzută, caracteristică moștenită din epoca sovietică. Este nevoie de o întreprindere privată. Acest organism ar ajuta podgorile să își evalueze disponibilitatea la export și să le expună dezvoltării unui plan de afaceri profitabil. Mai mult, ar comunica cu piețele externe cum să găsească canale de distribuire în străinătate și să le analizeze forța de vânzare și ar ajuta vânzările pe anumite pe piața internațională. Cel mai important, acest organism va desfășura campanii internaționale de marketing pentru brandul țării viticole românești, cu accent pe DOP-IGP, producția de vin, care sunt esențiale pentru capacitatea României de a-și construi o reputație internațională în cadrul rețelei mondiale.


Ca atare, deși clasamentul României pe piața mondială a vitiviniculturii este excelent, în realitate România încă nu și-a dezvoltat sectorul vitivinicol pentru a beneficia de vasta sa suprafață de vie. O strategie ar fi continuarea dezrădăcinării mai multor soiuri hibride și înlocuirea lor cu struguri nobili.







2 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate